Culmea e că, mai zilele trecute, Măriuca m-a întrebat „da’ nu faci și tu o ciorbă rădăuțeană?” Drept pentru care, dacă mai trebuia vreo dovadă despre cât de bine funcționează telepatia cu ovidiucro, hop apare pe mail și excelenta rețeta de ciorbă care urmează. Încă n-am apucat să-mi pun propria variantă de rădăuțeană în practică (probabil săptămână viitoare), dar vă poftesc din tot sufletul să mi-o luați înainte, urmând indicațiile de mai la vale.
1 kg carne de pasare,
2 morcovi,
1 ceapă,
100 g țelină,
2 rădăcini păstârnac și 1 de pătrunjel,
1 ardei gras sau kapia verde,
6-7 căței de usturoi,
400 g smântână grasă (preferabil de casa),
2-3 gălbenușuri,
oțet după gust,
sare.
Curățăm și spălăm zarzavatul, îl punem la fiert în 4 l de apa în care punem și carnea. Când pasarea a fiert, se scoate și se taie fâșii (ca la ciorba de burtă). Zarzavatul îl scoatem. Lăsăm ciorba să se răcorească 5 minute, timp în care frecăm gălbenușurile cu smântâna. Cu un polonic turnam puțin câte puțin din zeamă peste ouăle bătute cu smântâna, până aducem la temperatura ciorbei. Apoi turnăm peste toată zeama. Zdrobim usturoiul, adăugăm puțină sare și punem în fiertură. Acum, dacă doriți, puteți pasa zarzavatul și adăuga după preferință o parte din el pentru a face ciorba mai deasă sau o puteți servi fără zarzavat. Oricum, trebuie dreasă cu sare și oțet.
Se servește fierbinte, cu ardei iute, smântână și verdeață proaspăt tocată deasupra.
O țuică rece înainte este obligatorie și nu se face derogare decât celor cu interdicție expresă!
Subscriu! Și nu mai pot să adaug decât excelentul sfat a lui Păstorel (de la ciorba de burtă, dar merge perfect și la ciorba rădăuțeană): puneți în fiecare farfurie și niște hrean proaspăt ras. Că tot suntem în plin sezon!




Ba nici celor cu interdictie, ca e musai inainte o tuica
In zona de unde provine am mancat superba in carciumi, daca se poate mici, necunoscute si neauzite. Reteta difera vag de ici-colo (va citeste si cumnata si ea stie), ce nu difera e smantana. Smantana ca in nordul Moldovei, Bucovina, ma rog, nu stiu granita exacta, mai rar.
Gata, e cu va urma la mine, ca nu am comis de mult, multam de idee.
Magistre, nenea Marian Timofti sustine ca pumnul tras pancreasului in debutul unei mese cu o tarie nu ar fi tocmai indicat… Si m-a pus pe ginduri, eu fiind consumator de palinca de Marghita de la cumatru’ Florian Petrica, a carui familie este experta in domeniu. Cam tot timpul am vreo citiva litri de licoare de Dumnezeu blagoslovita prin casa… Dezbatem subiectul? Trecem pe prosecco cum tot nenea Marian recomanda? Tu ce parere ai?
El oricum are un micut interes, ca putea sa recomande sampanie, sekt sau vreun spumant, nu musai prosecco
Redevenind serios, as zice ca in primul rand depinde care-i taria respectiva, ca palinca matale sigur nu-i totuna cu vreo votca facuta in cada. Dar sunt de acord, dezbatem subiectul, numai sa gasesc niste surse de calitate (ca vazusi cum e si cu sursele astea
)
Pai linga cotletu’ de mistreatza care asteapta drumul spre Iasi pun si un litru de palinca, sa fie sufletul celor plecati dintre noi… Si dezbatem.
sugestia lui Marian nu era facuta in legatura cu comertul sau ci cu o intimplare petrecuta in vremurile cind se apuca de sommelarie. Asa ca ii dau credit cumva.
Pai de somelarie doar tot in zona prosecco s-a apucat
Asa ca tai interesul, dar las influenta (culturala!)
Perfect de acord magistre! Crezi ca gasesc deschis la el astazi? M-as duce sa iau o sticla… De ceva… Proseccoo?
sa-mi treaca ziua mai usor in singuratate…
Ai sa ma intrebi de mincare. Nu l-as vrea asortat decit cu papilele mele. Un alb, sec si parfumat? Sa nu aiba sulfiti? Ce “petrentii” mai am si eu!