Nu mai ţine minte nimeni când a apărut prima oara Costăchel în paginile Monitorului de pe vremuri. Unii zic ca la sfârşit de ’91, alţii că la început de ’92. Dar asta contează prea puţin. Cert este că de-atunci au urmat o sumedenie de reţete împrăştiate prin ziare şi reviste, o carte (Caietul de reţete, apărut la Polirom în 2003) şi, de vreo trei ani, şi un site.
Altminteri, daca aţi deschis mai târziu calculatoarele, pseudonimul Costachel a fost ales ca un modest omagiu pentru Păstorel, cu gândul la imaginarul său prieten Costache.
Şi, pentru orice alte întrebări sau informaţii, vă rog să folosiți cu încredere pagina Contact.
Superba “casa noua”.Astfel blogul devine si mai atragator ,iar placerea de a gasi retete de orice fel este si mai mare.Un sincer BRAVO si multumiri.Sunteti prietenul nostru.Livia
Multumesc frumos
Si inca mai am ceva imbunatatiri in cap.
Hahaha, buna asta, buuuuuuuuuuuuuuuuuuna… acus’ mi-am aruncat ochii si in dreapta si ce sa vezi…:)) “Despre Costachel”… M-am lamurit ce e si cu numele (am o carte de bucate veche-veche a lui Pastorel !!!). Oricum FELICITARI si pentru blog( o sa va caut “Caietul de retete” in librarii …
sorry, n-am gasit alt loc de ..comment
)
hmmm… ce bem..ce mancam… ce povestim….
grea asociere la cele 4 cerinte :
- a fi gurmand (in sensul pozitiv),
- a aprecia si a sti / macar a aproxima sa asociezi un vin bun (cat de cat) la orice “leguma” (fie ea si “porcul” ) – eu nu stiu nimic (mai am timp sa invat)
- a aprecia (intr-adevar) un vin bun (tot nu stiu nimic, dar am o viata inainte pentru a invata….)
- a avea curaj sa-ti descrii gusturile si impresiile , sa asociezi, sa “lipesti” un vin (oricare), la oaresice improvizatie, sa vezi de mere…
- a fi maestru in a descrie…… si a starni pofte… (asta e marea arta ..)
in asa fel incat sa inchei o cina concluzionandu-ti : mi-a iesit, mie personal!! si masa, si vinul asociat, s-au “lipit”
Asa le-am perceput eu, si poate se merita sa incercati, fie si in post (cu conditia sa inlocuiti mozzarella (cam greu de substituit), cu orice va convine voua)….
am “invatat” zilele trecute o reteta pe care o fac de cateva seri incoace : vinete grecesti. (si nu ne saturam)
Vinete coapte pe flacara, curatate, puse in jena, cu nitel ulei extravirgin de masline, cu multa mozzarella (tura 2, ca in prima varianta nu ne-a ajuns), aproximativ 300-400 gr, usturoi, taiat feliute, puse in tava (functie de gust…. eu am pus muuult, ca-mi place), lasat la cuptor, pana se rumenesc nitel vinetele (si aici e chestie de gust…sau de …talentul de a “improviza”)….
se scoate tava…..
si ce urmeaza e la latitudineA DVS
PS dupa prima “tura” de acum cateva zile, cand – la propriu – ma luptam cu fiimea de la ultima paleta de …. “vinete cu mozzarella si usturoi”"…am ajuns la pace
plus 1 pahar de pinot noir 2005 (hallewood – tree hill) a completat “targul”….
draga Costachel, sper sa ai curaj sa incerci Tree Hill-Pinot Noir 2005 – zice-se imbatranit in barrique :d.
Whatever…. (daca nu ai facut-o deja pana acum) , si daca gresesc eu apreciindu-l, accept sa-mi pun cenusa in cap … dar mie (noua) personal mi (ne)-a placut , asociat simplu cu vinete cu mozzarella si usturoi…..
Mda, o asociere indrazneata Pinot Noir la vinete cu mozzarella
Nu stiu, nu l-am gustat (presupun ca e vorba de Cherry Tree Hill – Pinot Noir 2005 al celor de la Cramele Halewood), dar am sa-l incerc, daca dau peste el. Iar daca-mi permiti o sugestie: vezi poate-ti plac si vinetele cu svaiter ale lui Pastorel. Promit ca incerc si eu versiunea cu mozzarella si usturoi 
Multzumim frumos, maestre, am trimis adresa aceasta la Canada, Grecia, Italia si SUA, la romanii de acolo (cu un singur r), am si primit deja aprecieri. Io ce sa zic…. primul meu mentor in ale bucatariei a fost marele Sadoveanu, avea retete moldovenesti, pescaresti si vanatoresti, simple si grozave(ca ale tale). Am avut un almanah, de acu 40 de ani (numai cu retete si ceva comentarii), parca nu l-am mai vazut prin casa o fi sterpelit de careva. De acolo am luat o retzeta lipoveneasca de mincare de peste cu care am cistigat un concurs de gatit in delta (tzara pestelui si a mincarurilor lipovenesti). Te invit o data cind am tate ingrenientele… (de regula vara), pina atunci kt tata casa poate gasesc acel almanah, daca nu tre sa fie pe la anticariate sau biblioteci cu arhive. De Pastorel, vad ca stii multe, nu-mi bat capu… Sanatate in bucate!!!
Nea Gica, daca si matale ma iei cu maestre, inseamna ca nu-i ceva in regula
. Da’ vine ea vara, si-om sta de vorba mai pe indelete 
Buna ziua,
Va citesc blogul de ceva vreme si vreau sa va felicit pentru continutul divers si foarte bine explicat.
Desi in materie de pranz si cina nu sufar de “inspiratie”, paginile dedicate micului dejun sunt foarte putine peste tot. Recent nu mai mananc seara deloc si ma trezesc dimineata infometat. V-as fi recunoscator daca ati posta si cateva idei de mic dejun ca nu mai stiu ce sa mai compun pentru aceasta masa.
Va multumesc.