De fapt, poate un titlu mai corect ar fi fost gulaș de vițel cu picioci*, dacă ar fi să ne luăm după Radu Anton Roman (deși, dacă mergem spre Sibiu, ar trebui să zicem crumpi). Care ne mai învață și că definitorie pentru această mâncare este consistența (și cantitatea!) sosului, pentru că un gulaș corect executat ar trebui să se situeze undeva între supă groasă și tocană („nici ciorbă, nici tocăniță: gulaș!”). Dar n-am să vă prezint mai la vale rețeta pe care a oferit-o regretatul scriitor, că e destul de complicată (vițel, miel, purcel, bașca șorici și urechi de porc), așa că vă propun o versiune ceva mai simplă și mai ușoară a acestei celebre rețete. O mâncare ungurească, firește, la origine, dar care a cucerit demult cam tot fostul Imperiu Austro-Ungar (Austria, Croația, Cehia, Slovacia, Slovenia, vestul României, nordul Italiei).
1 kg de carne de vițel, tăiată cuburi,
500 g cartofi, curățați și tăiați tot cuburi,
2 cepe, tocate,
câțiva căței de usturoi, tocați și ei,
500 ml supă (sau, dacă nu și nu, apă, da-i păcat),
6 roșii, curățate și tăiate cubulețe,
2 linguri de boia (cât de iute, dumneavoastră știți),
1 frunză de dafin,
1 lingură de ulei,
1 lingură de unt,
sare și piper (dacă mai e cazul)
Încingeți mai întâi, într-o cratiță cu pereții groși (de fontă emailată ar fi perfectă), untul și uleiul. Rumeniți ușor carnea, pe toate părțile. Adăugați ceapa și continuați sotarea timp de vreo 10 minute.
Adăugați usturoiul, boiaua, roșiile și frunza de dafin. Stingeți cu supa și dați în fiert. Când apar primele clocote, puneți capacul și lăsați totul să fiarbă, la foc moale, până se frăgezește carnea (cam două ore), amestecând din când în când.
Adăugați, în fine, cartofii, și lăsați-i și pe ei să fiarbă până-s gata (20-30 de minute, în funcție de soi și de cât de mari i-ați tăiat).
Ce bem? Păi, revenind la Radu Anton Roman, el recomandă în primul rând la gulașul lui (repet: vită, miel, bașca purcel) o cană de Mustoasă. Oricât de mult mi-ar plăcea vinul respectiv (și-mi place!), am să vă recomand, totuși, un vin roșu pentru gulaș. Da, taman la un Merlot mă gândesc în clipa asta.
*picioci, picioici s.m. [din magh. pityóka] = cartofi. Dar este o etimologie contestată de unii și de alții, care zic, unii, că termenul vine de la csicsóka (=topinambur, în maghiară), iar alții spun că de la Ptatchen, Patatchen (denumiri nemțești ale cartofului, din zona Olenburg).
Ca de obicei, o reteta grozava si nimerita in pragul iernii, cu imagine frumoasa si povestita cu har! Sa-mi dau si eu cu parerea, daca nu e cu suparare: dupa cantitatea (mare) de cartofi si sosul mai scazut inclina mai mult spre tocanita decat spre ciorba. Imi place la gulas sosul rosu din belsug (pulpa de rosii tocate, rosii depelate in bulion sau numai bulion sau suc de rosii, desigur sunt de evitat conservele!) si gustul semintelor de chimen din fiertura. De acord cu Merlot, nu cred ca merge cu vin alb.Poate fi incercat si Beaujolais nouveau, zic eu, sau alt vin rosu “copilaros”.
Cum să fie cu supărare? Și da, bună idee cu vinul, de pildă „Floarea de Toamna” de la Vinarte ar merge de minune la gulașul ăsta
Depinde de reteta.Eu vad gulasul cu un sos putin ingrosat din mai multa ceapa,nici tocana dar nici ciorba si fara rosii de loc..doar cu pasta de ardei iute si dulce..si o boia de calitate.Ceva cuburi de ardei gras rosu la final iar chimenul putin prajit inainte si lasat intr-un tifon sau strecuratoare in gulas pentru a nu ramane semintele.fara vin,si putin picant.