Cred că ați intuit deja că, chiar dacă în fotografia de mai sus sunt tagliatelle, puteți folosi la fel de bine pentru aceasta rețeta și fusilli, penne sau orice altfel tip de paste vă plac sau fac degeaba umbra raftului din cămară. Sigur, dacă mă întrebați pe mine, ideale ar fi niște paste proaspete, dar nu trebuie să vă formalizați prea mult, e loc destul pentru improvizații.
Așadar, pentru a stabili (doar) un punct de pornire, aveți nevoie de
250 g paste,
1/2 kg fructe de mare (un mix congelat),
1 ceapă mică,
1 morcov tot așa,
5-6 căței de usturoi,
2-3 roșii,
1 păhărel de vin (alb și sec),
ulei (extravirgin) de măsline,
pătrunjel,
sare și piper.
(Mai întâi o paranteză: am citit prin diverse locuri cum că fructele de mare s-ar putea pune în tigaie congelate. Nu știu, n-am încercat. Ce pot însă să vă spun cu certitudine este că vietățile din poza de mai sus nu apucaseră să fie perfect dezghețate când au aterizat în tigaie, iar de bune au fost perfecte. Oricum, nu aruncați zeama lor parfumată, că e păcat.)
Mai întâi puneți pastele la fiert, în minimum 2,5 l apa sărată.
Curățați și tăiați ceapa, morcovul și usturoiul, puneți-le la călit, la foc mic, cu ulei de măsline, sărați, așteptați până se înmoaie puțin, puneți și fructele de mare, amestecați de doua-trei ori, până încep să sfârâie, stingeți cu zeama lor și cu vin, adaugați și roșiile, despielițate și tăiate subțire, puneți capacul și lăsați să fiarbă încă două-trei minute.
Nu stați, scurgeți pastele, tocați mărunt puțin pătrunjel, curățat și spălat în prealabil, și puneți totul în cratița cu sosul. Amestecați repede de doua-trei ori și cu asta basta, stingeți focul și, dacă nu le serviți imediat, puneți capacul, să nu fugă chiar toate aromele.
După ce le puneți în farfurii, puteți adăuga, dacă vreți, un fir subțire se ulei extravirgin de măsline, iar pe masă așezați o râșniță de piper, că poate unii or să vrea să-și pună. Și nu, parmezanul n-are ce căuta în povestea asta, indiferent de ceea ce cred unii cârciumari.
Vinul? Păi la așa o mâncare italiană, un Riesling Italian, nu? Din ce podgorie vreți dumneavoastră, că nu-mi vine nici o idee constructivă în momentul ăsta.
Acum ca tot ne cunoastem imi permit. Da, se pun direct congelate in tigaie in special amestecurile de fructe de mare. Pentru ca daca o sa va uitati pe punga scrie ca sunt semi sau deja fierte. Ceea ce e si normal, fiecare din cele din punga avand timpi de fierbere diferiti (daca ghicesc bine din fotografie avea si surimi amestecul, asa fac magarii, pun langa caracatita surimi sa platesti in afara de apa, pardon, glazura, un produs inferior la pret de caracatita).
Surimi nu au nevoie de fierbere, caracatita, calmarii si scoicile au timpi diferiti, ei le fierb (sau pre-fierb) si apoi le amesteca. Deci merg puse fara problema in tigaie unde vor lasa zeama aia parfumata
Ma scuzati de introbagare in seama ca eu de mult nu am mai cumparat si gatit asa ceva ca nu gasesc des pachete fara surimi si ma enerveaza sa le dau bani multi pe chestiunile alea, bune de altfel, oricat de nesanatoase ar fi.
Sanatate
Nici eu nu ma dau in vant, ca-s impotriva amestecurilor prefabricate de orice fel (mai ales de condimente, dar nu numai). Insa pachetul respectiv chiar a picat bine, asa ca m-am gandit ca o mai fi cineva in cautare de solutii rapide pentru rezolvarea gustoasa a problemei.
Si multumesc, asijderea
E bine sa potrivesti tipul de paste cu preparatul pe care-l gatesti. Desi toate pastele sunt facute cam la fel (compozitia), senzatia gustativa este diferita datorita formei si a grosimii diferite. De aceea, se spune ca la fructe de mare merg spaghetti, tagliatelle sau papardelle (in functie si de sosul ales), iar la pastele scurte se potrivesc alte componente. Sunt restaurante italienesti care refuza sa-ti inlocuiasca pastele chiar daca ceri expres acest lucru, si au un motiv destul de intemeiat. Evident ca trebuie sa fie o carciuma mai acatarii, cu un chef adevarat, pentru ca la o carciuma normala refuzul inseamna de regula lene din partea bucatarului.
Eu am mai incercat sa pun penne la fructe de mare pentru a nu ma stropi cu spaghetele si nu merg la fel de bine.
În principiu, perfect de acord cu tine. Teoria spune ca sosurile groase (gen bolognese) merg cu pastele scurte și groase (puriștii susțin ca spaghetti bolognese ar fi o erezie), pastele lungi cu fructe de mare și cu legume, în timp ce pastele proaspete sunt cele mai primitoare, dar se prezintă optim în combinație cu lactatele (unt, brânză, mai rar smântână etc).
Și poate doamna penne, și poate domnul fusili…
Numai că experienta m-a învățat ca e bine sa știi teoriile astea (și mai ales explicația lor), însă în bucătăria proprie nu sunt întotdeauna aplicabile și trebuie mai mereu sa te adaptezi (la gusturi sau la ce ai în cămară). Uite, jumătatea mea mai buna preferă oricând tagliatellele, crezi ca rezolv ceva cu teoria?
Și n-as lua mai deloc în seama ce se întâmplă în restaurante, fie ele italienești sau nu (deci nici nu ascult chiar tot ce spun marii chefi). La ei e industrie, mai buna sau mai proasta, dar cu toate regulile ei (aprovizionare, banda lui Ford, politica de preturi, marketing etc.), în timp ce la mine în bucătărie eu sunt, în comparație cu ei, un fel de potcovarul satului. Cu avantajele și dezavantajele respective. Iar după ce înțelegi ca gătitul de restaurant și cel de-acasă sunt doua chestii complet diferite, vezi și regulile nițel mai altfel.
Și apropo de cele legate de paste: le mai respecta integral cineva în lumea asta în afara de italienii care le-au făcut? Nici măcar nu-s convins ca la ei acasă sunt la fel de stricți…
tz tz tz. Domnul costachel. Poi se poate una ca asta: “paste … italienii care le-au facut”?
ca se framanta chinejii mici si galbeni in mormintele lor mici si negalbene