Recunosc, titlul asta nu da pe dinafara de inspirat ce e. Dar chiar nu mi-a venit altul mai bun pentru a descrie nebunia care urmeaza. E o reteta chiar surprinzatoare, numai buna, daca ma-ntrebati pe mine, sa-i convingeti pe cei carora nu le place pestele ca, macar sub forma asta, tot merita sa-l infulece din cand in cand (si, din aproape in aproape, cred ca pot fi si convertiti!). Cat despre ihtiofagi, din partea lor nu-mi fac griji, cu siguranta vor fi bucurosi sa descopere o noua modalitate foarte gustoasa de a-si aduce pestele in farfurie.
Asadar: 6 fileuri de peste alb (fara piele si cam 1 kg), suficienta costita taiata felii transparente cat sa le infasoare, 1 capatana de usturoi, 1 strop de otet , 4 oua, 2 linguri de faina, pesmet, ulei, sare si piper.
Mai intai o precizare: n-are rost sa folosim pesti delicati (si scumpi!) gen salau, stiuca ori pastrav, ceva gen merluciu sau cod o sa fie suficient.
Curatati usturoiul si faceti un mujdei cat de cremos, cu sare, ulei si otet. Ungeti cu el fileurile (in prealabil dezghetate, fireste, daca le-ati cumparat sub forma bocna) si lasati-le in pace vreo ora-doua. Infasurati-le apoi in costita (afumata sau nu, cruda sau nu, e chestie de gust si de ce aveti la indemana, asa ca nu insist), eliminand eventual din usturoi, daca aveti impresia ca-i prea mult. Dar oricum o sa cada destul in timpul operatiunii de invelire, asa ca n-as zice ca trebuie sa va bateti capul prea tare.
Bateti intr-o farfurie potrivita ouale cu faina si putin piper, intr-o alta farfurie pesmet si treceti fileurile noastre imbracate de cate doua ori prin fiecare farfurie (ou-pesmet-ou-pesmet).
Incingeti suficient intr-o tigaie incapatoare. Prajiti la foc potrivit fileurile, pe ambele parti, pana se rumenesc frumos. Cand sunt gata, scoateti pseudo-snitelele astea pe hartie absorbanta, sa mai scape de excesul de grasime. Serviti-le calde, cu o garnitura de cartofi, eventual si cu un strop de mujdei suplimentar, ca nu strica. Si nu luati de buna lamaia care se iteste in poza: simplu decor, nu se pupa cu costita.
La capitolul variante (e clar ca pot fi tare multe!) nu va spun decat un singur lucru: pestele trebuie sa fie musai slab si fara aroma intensa, asa ca nu incercati vreun crap ori somn, si nici macrou sau hering.
Cat despre vin, in afara faptului ca, indiferent ce crede costita despre chestia asta, trebuie sa fie musai alb si sec, nu va spun decat ca, dupa mine, aveti trei variante: Aligote, Aligote si Aligote.
Stiti cum umba o vorba prin blogosfera? Mvaaai, se face
Nu stiu ce fel de costita am, cica ceva sunca rotisata, piata neagra, merge precis, peste am cod sau neam cu el. Azi nu ca mi s-a pus pata pe altceva dar am notat, faina foc ideea, sa vedem daca imi si iese infasuratul asta in sunca 
Sanatate!
Daca-i taiata felii transparente, nu-s probleme
eu de cand am incercat sa infasor in sunca sparanghelul, mi-e frica de infasurari
Nu prea e transparenta, am luat de pe piata extrem de neagra cate un plic de mezeluri de la o firma, voiam sa fac un articol dar m-am razgandit, ca pana la urma de ce sa nu traiasca si vanzatorii stradali. Si am ramas cu cateva felii de parizer, de suni, trebuie sa le dau la cap cumva (sau la pisici). Cred ca iese, daca nu le cos cu atza
Pot sa propun scobitori?