O rețetă foarte simpla și tare bună, ideală, dacă mă-ntrebați pe mine, pentru cei care vor să descopere sparanghelul fără să-și bată capul prea tare cu cine știe ce rețete savante. Vor obține un aperitiv cald extrem de gustos și chiar surprinzător, care va stârni exclamații entuziaste din partea comesenilor, oricât de mofturoși ar fi ei. Și zic să ne apucăm deja de treabă, că n-are rost să glosăm prea mult pe baza unei preparații atât de facile.
Așadar:
½ kg sparanghel proaspăt,
câte 1 fâșie foarte subțire de costiță afumată (crudă, nu fiartă!) pentru fiecare fir (12-15, cam pe-aici),
facultativ ulei și piper.
Spălați bine și cu grija sparanghelul, eliminați baza lemnoasă, uscați-l bine și, numai dacă vreți, tăvăliți-l prin ulei bătut cu puțin piper proaspăt râșnit.
Înfășurați apoi fiecare fir în costiță (descoperind, astfel, că pachetele cu fâșii gata tăiate pot fi, cel puțin în acest caz, extrem de utile!).
Odată ajunși aici, ori le puneți sub grill-ul gata încălzit al cuptorului (precum au pățit personajele din poza alăturată), ori le înfigeți pe bețe de frigărui și le rumeniți pe grătar (fie el unul cu cărbuni sau doar de pus pe ochiul aragazului). În ambele cazuri, temperatura trebuie să fie relativ moderată (să nu se ardă costița înainte de a se pătrunde sparanghelul), iar marfa trebuie întoarsă la mijlocul coacerii, care durează cam 6 minute, poate ceva mai mult (până se rumenește un pic învelișul afumat).
Nu-i obligatoriu, dar nici nu-i o idee rea ca, înainte de servire, să turnați peste ele un sos acrișor, care să mai combată din grăsime. În cazul de față am preferat unul simplu, din puțin unt topit, bătut cu zeamă de lămâie și ceva piper (însă firește că puteți folosi și un alt sos, după propria dumneavoastră plăcere). Iar roșia din poza s-a dovedit a fi utilă nu doar pentru decor, ci s-a împăcat de minune cu mâncarea, de-a trebuit să mai scot și altele din frigider.
Vinul? Ceva mai greu de spus, pentru că depinde de momentul servirii. Dacă sparanghelul nostru va sosi la masă doar ca un capitol al aperitivelor calde, probabil că în pahare se va afla un vin alb sec, menit să le împace pe toate, așa că nu vă pot sugera decât, cel mult, unul baricat (precum Tobia Blanco despre care am vorbit nu demult), că se înțelege bine cu afumătura. Dacă însă aveți ocazia să serviți un vin doar pentru acest fel, apoi mai curând v-aș recomanda un rosé sec și cu o bună aciditate.
Cred ca acu vreo doua trei saptamini am citit pe-aici pe la tine despre sparanghel si ma gindeam sa postez si eu un comentariu despre cit de bine se impaca sparanghelul cu costita afumata.
Am aminat si bine am facut, ca iaca, nu mai e nevoie..
O varianta la reteta de mai sus: nu e o idee rea, zic eu, sa oparesti un pic sparanghelul inainte de a-l infasura cu costita. Nu mult, doar un pic cit sa se fragezeasca (nu sa fiarba!). Cu un atare tratament preliminar, gratarul (sau tigaia-grill) poate fi un pic mai incins asa incit costita sa devina crocanta fara teama ca sparanghelul va ramine tare. Cred ca un efect secundar e si faptul ca sparanghelul se va patrunde mai bine de aroma costitei.
Teama mea cea mare (probabil generata de sparanghelul conservat) e sa nu-l trec din fiert, vreau sa ramana ferm, chiar usor crocant, daca se poate, de aia am ignorat oparirea
In rest, e chestie de preferinte personale, depinde daca vrei ca gusturile sa se combine sau sa ramana cat mai distincte, pentru contrast. Totusi, daca-l faci pe gratar, nu in cuptor, varianta ta cred ca e prima de luat in consideratie. Multam frumos! 