O grozavă spumă de portocale, rece și bună, cam asta propune Julia Child (prin intermediul prietenului nostru Mihai Ovidiu) în cele ce urmează. Sigur, acest excelent desert ar putea fi poreclit și cremă, ba chiar și înghețată (că poate fi ținut și în congelator înainte de servire). Dar cum n-are rost să mă apuc eu acuma s-o contrazic pe marea doamnă a gastronomiei americane, spumă de portocale să-i rămâie numele acestei rețete, iar noi să notăm ce ne trebuie:
3 linguri lichior de portocale,
1 cană gradată,
3 sau 4 portocale, cu coaja lucioasă
½ lămâie,
Suc de portocale.
Turnați lichiorul de portocale în recipientul de măsurat. Radeți coaja de la 3 portocale și ½ lămâie (numai partea colorată) în același recipient. Turnați în recipient suficient suc de portocale pentru a obține în total 500 ml de lichid.
6 gălbenușuri,
½ cană zahăr tos,
Un castron cu capacitatea de 3 litri,
2 lingurițe amidon,
O cratiță emailată, cu fund gros și capacitatea de circa 2,5 litri,
O lingură din lemn,
Opțional: un termometru pentru dulceață.
Bateți gălbenușurile cu zahărul în castron până capătă culoarea galben deschis și formează panglici. Adăugați amidonul și sucul de portocale aromatizat. Omogenizați, turnați totul în cratiță și amestecați cu lingura din lemn pe foc moderat până când compoziția se încălzește bine și se îngroașă. Nu trebuie să fiarbă, temperatura nu trebuie să depășească 77ºC. Ar trebui să îmbrace ușor lingura. Trageți cratița de pe foc și mai amestecați câteva momente.
6 albușuri,
Un praf de sare,
1 lingură zahăr tos,
O spatulă de cauciuc (sau silicon).
Bateți albușurile cu sarea într-un alt vas, până începe să se întărească. Presărați zahărul și bateți în continuare până obțineți o spumă tare. Încorporați spuma de albușuri în amestecul fierbinte de portocale și puneți vasul într-un castron mai mare, cu cuburi de gheață. Amestecați din când în când, ca să nu se taie amestecul.
½ cană de smântână pentru frișcă, răcită bine
6 cupe pentru desert ori un castron pentru servit,
Coajă de portocale glasată, angelică tăiată în formă de frunze, frunze de mentă sau frișcă, pentru decor.
Bateți smântâna până se transformă în frișcă și încorporați-o în spuma răcită. Turnați amestecul în cupe sau în castron. Acoperiți și țineți spuma la frigider (sau în congelator) pentru minimum 2 ore, sau peste noapte.
Decorați desertul chiar înainte de servire.
Reteta este intr-adevar f. f. gustoasa. eu o fac in varianta “inghetata” si folosind fructele de sezon (capsune, caise, piersici, pepene galben, zmeura). este inghetata perfecta! nu am incercat inca varianta “spuma”, dar nu-i prea tarziu…
1 cană gradată….. în căni? Rețeta spune ” A 1 quart measuring cup “. In Statele Unite cănile gradate sânt într-adevăr împărțite în “cups”. Dar în România nu cred că e cazul.
„Cană gradată” se cheamă scula, care are cel mai des capacitatea de 1 litru. În România este cazul încă de la Sanda Marin, care dă uneori cantitățile în „căni” (de ceai, de cafea etc.) Multe rețete (să le zicem) populare (vezi, de pildă, „Practic în bucătărie”) au cantitățile date în „căni”. Așa că da, în România
Acuma, serios, am înțeles de unde provenea obiecția și am transformat în sistem metric, ca să nu mai fie discuții. Și dacă, pe viitor, am să uit, hai să stabilim aici că o cană „românească” are 250 ml iar o ceașcă 125 ml.
Este cazul sa avem la dispozitie macar un ibric gradat din 200 in 200 de ml, ca sa vedem pana unde vine jumatatea de litru!
De acord.
Doar ca sântem cu Julia Child care nu era cu rețete “populare “ci cu rigoarea in bucătărie.De aceea rețetele ei sant atât de detaliate. Ar fi interesant să se publice cele doua biografii existente ele ei (poate s-a făcut și nu știu eu).
Oare nu ar fi mai simplu, și poate benefic pentru arta culinară in România să se folosească grame și mililitri, cu cara sântem familiarizați? În zilele de azi cănile, lingurile și ceșrtile nu mai sânt standard, ci de diferite mărimi și forme.
Imi pare foarte rau, dar esenta acestei carti chiar asta este, sa popularizeze retetele misterioase frantuzesti.
Si pentru ca americanul de rand, la acea vreme, ca si acum de altfel, nu era familiarizat cu bucataria ci mai degraba cu fast food-ul, autoarea a inteles sa “vulgarizeze” putin metodele frantuzesti savante.
De altfel am inceput sa introduc si masurile in grame, litri si mililitri in retete, dubland controvesatele cani, linguri si lingurite care va provoaca atatia nervi.
Ma bucur insâ că rețeta nu se numește “Musul (sau moussul) de portocale a la Julia Child.”
Nu, nu se numeste asa. Se numeste asa cum spune Julia Child!!!
Este bine sa strecurati amestecul initial de suc de portocale, coaja si lichior, pentru a scapa de coaja, deoarece e cam amaruie si iute (strica gustul spumei). Eu personal nu am gasit lichior de portocale de nici un fel. E drept ca am colindat un cartier intreg, dar nu am avut timp de supermarket. Nu mai spun de amidon, care este o substanta cu totul necunoscuta in pravalii. Toata lumea m-a servit exclusiv cu praf de copt!!!