Știu, cartofii la cuptor de urmează mai la vale ar trebui să capete o denumire ceva mai umană, că titlul de mai sus nu dă pe dinafară de inspirat ce e. Dar, în fine, asta contează mai puțin în farfurie, principalul este că rețeta asta e numai la prima vedere o variantă a cartofilor la cuptor în versiunea „simplă”, pentru că, vă rog să mă credeți, pregătirea preliminară ce apare în narațiune îi schimbă mult, făcându-i, în același timp, și mai crocanți, și mai pufoși, și mai gustoși. Sigur, nu este vorba despre vreo mare invenție, e un tertip recomandat de mai toate cărțile vechi de bucate, dar exclusiv pentru cartofii noi. Însă, veți vedea, și cartofii „vechi” merită cu prisosință același tratament.
Ca să vă convingeți, aveți nevoie de
1 kg de cartofi, de preferință roz (adică nesfărâmicioși),
ulei,
sare și piper,
condimente după bunul plac (pot să și lipsească, precum vedeți în poză).
Cartofii trebuie mai întâi curățați, tăiați bucăți și bine spălați (să spălăm de amidonul care ne încurcă la preparația asta).
Puneți-i la fiert într-o oală cu apă (rece) sărată și fierbeți-i, ca pentru piure, dar numai pe jumătate (adică numai 7-8 minute). Răsturnați-i într-o strecurătoare și lăsați-i în pace vreo 3 minute, să mai aburească și să se usuce.
Trimiteți-i apoi într-un castron, turnați uleiul, presărați piperul (plus eventualele condimente) și amestecați-i până când vor fi unși cât mai uniform.
Așezați-i apoi în tavă și băgați-i în cuptorul încins dinainte, la foc maxim, unde trebuie să stea 45 de minute (gradul de rumenire din imagine) și chiar mai mult, dacă vreți să fie mai bronzați. Desigur că, pentru uniformitate, trebuie să-i întoarceți măcar o dată (pe la jumătatea coacerii) sau chiar de mai multe ori.
Bun, până aici a fost baza discuției, pentru variante trebuie să vă spun că vor fi mult mai buni dacă înlocuiți uleiul cu unt topit și vor tinde spre perfecțiune dacă veți folosi grăsime de pasăre. Și trebuie să precizez că grăsimea e mai importantă la preparația asta decât în mod normal fiindcă, la fel ca și la o salată, cartofii calzi absorb un pic materia grasă, devenind astfel mai onctuoși și mai gustoși. Cât despre condimente, le las la latitudinea dumneavoastră, cel mult v-aș putea spune că primele care-mi vin în minte ar fi cimbrul, usturoiul și rozmarinul.
Ce bem? Păi dacă vor fi folosiți ca garnitură, atunci cu siguranță felul principal va decide. Dacă însă veți hotărî să-i mâncați ca atare (eventual ca pretext pentru o salată sau niște murături), atunci cu siguranță un vin alb și sec. Eu am băut un pahar de Plăvaie și tare bine a mai mers.
Update: prietenul Claudiu Merschi mă informează că rețeta asta de cartofi la cuptor s-ar chema, de fapt, cartofii bucătarului. Atunci așa să-i rămâie numele! 
Facem acest tip de cartofi de mult timp…desigur cu mici variatiuni pe aceiasi tema. Si pentru ca folosim cartofi de la noi din gradina, de multe ori nici nu ii mai decojim.
Inlocuim astfel ( si evitam cu mult succes ) clasicii cartofi prajiti.
Chiar acum am scos tava din cuptor..asa ca ma grabesc sa fug la masa.
Păi ce-aș putea spune altceva decât „Poftă bună!”?
si daca langa ei m-ai pui si 2-3 morcovi taiati pe lung si pastarnac,la fel…heaven! in unt sau untura nu i-am incercat inca.
Culmea e că tare aș fi vrut să pun (și) niște morcovi ultima oară când am făcut cartofi la cuptor în stilul ăsta. Dar n-au intrat zilele în sac