Sos de stafide? Ei, ceva în genul asta, de fapt o vinegretă mai șmecheră, datorată, cred, vegetarienilor (sau poate chiar veganilor, în cazul de față), care nu mai știu ce să inventeze ca să-și facă viața mai plăcută (mulțumim frumos, ne place și noua rețeta asta!). Dar detaliile o să vină mai la vale, vă mai spun doar ca e o rețetă tare simplă, foarte buna și destul de surprinzătoare (că-i de post v-ați prins și singuri, nu?)
1 conopidă potrivită (750 g, sa zicem) desfăcută buchețele,
2 linguri de ulei de măsline,
2-4 căței de usturoi (după gust), curățați și tocați,
sare,
iar pentru sos
100 g stafide,
3 linguri de ulei de măsline,
2 linguri de oțet balsamic,
sare și piper (facultativ).
Încălziți cuptorul la 220ºC. Spălați stafidele și puneți-le să se înmoaie în apa caldă, până se umflă (15-20 de minute, poate ceva mai mult). Tapetați tava cuptorului cu pergament (sau ați putea s-o ungeți, firește).
Amestecați într-un castron mare buchețelele de conopida, uleiul și usturoiul, sărați după gust, apoi răsturnați totul în tavă (trebuie să încapă într-un singur strat). Băgați-o în cuptor, unde trebuie să stea cam 20-25 de minute (până când începe conopida să se rumenească ușor). Eventual, dacă nu sunteți ferm convinși de uniformitatea cu care coace cuptorul, mai întoarceți marfa pe la mijlocul operațiunii.
Scurgeți stafidele, puneți-le într-un blender, împreună cu uleiul, oțetul, vreo 3 linguri din zeama în care s-au înmuiat, sare și piper. Mixați până obțineți un sos omogen.
Puneți conopida pe un platou, stropiți uniform cu sosul și serviți imediat.
Secrete? Nu foarte multe. Ca la orice rețetă cu ingrediente puține, determinanta va fi calitatea acestora, cu un plus pentru stafide și oțetul balsamic, în cazul de față.
Cât despre vin, e destul de complicat, fiindcă oțetul este mai mereu dușman. Dar cu siguranță alb și sec!
