De ce din nou Hemingway? Pai despre pofta de mojito (plus reteta preferata) a marelui romancier v-am povestit deja, iar spre finalul textului respectiv va spuneam ca, daca localul preferat pentru respectivul cocktail era La Bodeguita del Medio, cel pentru daiquirí era El Floridita. Si m-am gandit ca n-ar fi frumos din partea mea sa las povestea neterminata, drept pentru care, iata, schimbam bautura si barul, dar tot in Cuba ramanem.
Legendele
Numai ca ne mutam pentru inceput la Santiago de Cuba, unde spun legendele ca s-a nascut acest cocktail celebru. Nu de alta, dar Daiquirí este, de fapt, atat numele unei plaje din apropierea orasului, cat si cel al unei mine de fier. Si de aici incepe controversa, unii sustinand ca primii care au baut Daiquirí sunt localnicii care se prajeau la soare pe nisipul cu pricina, in timp ce altii zic ca, de fapt, americanii de la mina au fost primii producatori si beneficiari (sa intelegem ca bastinasii nu munceau, iar yankeii nu stateau la bronzat si balacit?).
In fine, ca in toate legendele de genul asta, exista si varianta in care, terminandu-se un produs (in cazul de fata ginul) a fost inlocuit cu un altul (rom) si iaca inventia, autor fiind creditat inginerul Jennings Cox, seful cel mare de la Spanish American Iron Co., locul fiind barul Venus din Santiago, iar anul, cu aproximatie 1900. Ingredientele de baza? Rom, zeama de lamaie verde, gheata si zahar, sau alt indulcitor. Si tot legat de versiunea asta a povestii noastre, sa mai notam si continuarea ei, in conformitate cu care un anume amiral Lucius W. Johnson (doctor!) ar fi gustat, in 1909, din bautura lui Cox, i-a placut si a introdus-o pe lista Army and Navy Club din Washington.
Nu putem parasi insa teritoriul legendelor fara sa spunem ca grogul marinarului britanic era compus inca din secolul al XVIII-lea taman din rom, apa (inlocuita, atunci cand a fost tehnic posibil, cu gheata), zeama de lamaie (sau de lamaie verde) si zahar, asa ca toti cei implicati in povestile de la 1900 ar fi mai curand nasii bauturii decat autorii ei.
Daiquirí Floridita
Revenind in Cuba, sa notam primul fapt cat de cat cert si anume ca, in anii ’20, barmanul (si mai tarziu proprietarul) barului El Floridita, Constantino Ribalaigua (cunoscut si ca Big Constante), a definitivat reteta, pisand gheata si adaugand maraschino. Si, cum varianta asta se serveste si azi acolo (iar site-ul oficial Havana Club o recomanda si zice ca ramane printre cele mai bune), sa o notam repede:
1 lingura de zahar,
zeama de la 1/2 lamaie verde,
1 strop de maraschino,
50 ml Havana Club (de 3 ani!).
Se pun intr-un blender electric, se adauga gheata, se amesteca pana ce gheata se face praf si se serveste in pahar de cocktail (ala in care se bea si martini).
Hemingway Daiquirí (Papa Doble)
Pe de alta parte, tot la El Floridita, Hemingway prefera o varianta mai concentrata (zic unii ca se chema initial Floridita no. 3), cu
100 ml rom (Bacardi White Label),
zeama de la 2 lamai verzi si 1/2 grapefruit,
6 picaturi de maraschino
Se serveste tot frozen (adica la fel ca mai sus, mixat pana se face gheata praf).
Si ca veni vorba de marci, nu stiu de ce o fi acreditata varianta cu Bacardi, fiindca in Omul nostru din Havana, Wormold bea Daiquirí facut din Havana Club. In fine…
Cucerind America si lumea
In Statele Unite, bautura a devenit foarte populara in anii ’40, mai ales datorita faptului ca, din cauza razboiului, votca, whisky-ul si ginul au fost rationalizate, dar Good Neighbor Policy a lui Roosevelt a incurajat schimburile cu America Latina, asa ca romul a devenit de baza in cocktailuri, mai ales ca era si ieftin (am atins vag subiectul si cand va povesteam despre Cuba Libre). Iar daca tot am ajuns la presedinti, sa mai notam un mare fan al bauturii, pe John F. Kennedy.
Nene Costàkele, vrei cu-adevàrat sà ne “distrugi” cu retetele matale si cu amànuntele ? Cà-mi ràscolesti amintirile. Gustul e total diferit, când le bei, “la locul faptei”, pe càldura-aia insuportabilà. Îti merge drept… la suflet. Si-asa de bine face… L-am preparat si eu, aici, cu aceleasi ingrediente si cu rom original (adus de mine – am fost de 3x în Cuba si le-am testat în cele 2 baruri), e ZERO ! Tàiat x netàiat, tot zero e. Si la rubrica; Stiati cà… Din cele primele 5 bàuturi ale lumii, cubanezii au douà ? Mojito si Daiquiri ? Matale stii, cà le stii pe toate. Mai “curenteazà”-ne !
Adica sa deduc ca, asa cum la vin conteaza temperatura din pahar, la Daiquiri trebuie sa tin cont de aia de-afara?
Nene Costàkele ! Nu numai cà le stii pe toate, dar le si ghicesti pe toate. Nu-s mester ca matale-n ale scrisului, dar când îl bei, la mama lui, e divin ! Dà o fugà si te convinge, dacà nu mà crezi. Cam scump drumul, da’ faceeeeeeeeeeeeeeeeeeee…
Pai n-ajung pana-n Belgia matale, crezi ca Havana-i mai la-ndemana?
un clasic in lumea mixologie, un greu in cultura de bar cubaneza, un deliciu in paharul unui consumator. O bautura dulce-acrisoara strict pentru zilele toride de vara.