Gouda (în olandeză Goudse kaas, „brânză de Gouda”) este cea mai cunoscută și mai consumată brânză olandeză (aproximativ 60% din producție). Locul ei de origine, după cum o indică și numele, este orașul Gouda, din provincia Zuid-Holland (Olanda de Sud). Termenul „Gouda Holland” este protejat în Uniunea Europeană (dar cel de „Gouda” nu!) și descrie o brânză de culoare galbenă, cu o pastă de consistență (în general) semidură, un conținut de grăsimi de minimum 48% și care se prezintă sub forma unei roți, acoperite cu ceară, de dimensiuni variabile, care poate cântări între 200 g și 20 kg.
Puțină istorie
Chiar dacă Gouda nu are o istorie bogată în legende, precum alte brânze celebre, se știe despre ea că, încă din secolul al XII-lea, era exportată în întreaga Europă. Atât datorită poziției geografice a Țărilor de Jos, cât și datorită faptului că e vorba despre o brânză care se conservă foarte bine, a figurat în listele de aprovizionare ale mai tuturor exploratorilor.
Și alte țări europene au adoptat tehnologia de fabricare (în primul rând Suedia), iar emigranții olandezi au început dus-o cu ei în toată lumea, astfel că astăzi există producție de Gouda în Statele Unite, Australia, Noua Zeelandă etc.
Tehnologie de fabricare
Această brânză este produsă din lapte pasteurizat de vacă (preponderent Holstein, în zilele noastre) și are ca principală trăsătură de diferențiere faptul că, în cursul procesului de fabricație, zerul care se strânge în cuve este înlocuit parțial cu apă caldă („spălarea cașului”), ceea ce elimină din acidul lactic și face ca această brânză să fie mai dulce, mai moale și puțin mai elastică.
Cel mai bun sortiment este considerat boerenkaas, adică o Gouda produsă tradițional, în cantități mici și din lapte nepasteurizat, provenind de la vaci care au păscut în aer liber.
Și, mai ales după ce, în secolul al XVII-lea, a fost înființată Compania Indiilor Orientale, Gouda a început și ea să fie parfumată cu diverse condimente, cele mai des întâlnite fiind chimenul, chimionul, piperul și cuișoarele.
Cum se degustă
Atât gustul, cât și consistența, variază în funcție de perioada de maturare, Gouda proaspătă fiind relativ moale și cu un gust suav, în timp ce variantele maturate (această brânză poate fi învechită pe o perioadă de până la 3 ani) sunt dure și cu o aromă pronunțată.
Dacă cea „tânără” (maturată în jur de 4 luni) este potrivită pentru sandviciuri, salate etc, variantele mai „bătrâne” intră în compoziția platourilor de brânzeturi sau pot fi folosite în bucătărie (tarte sărate, gratinaje).
Însoțitorul cel mai potrivit este berea olandeză sau un vin roșu robust.
Foto: Wikipedia
Uite ca de boerenkaas nu citisem pana astazi, multam de informatie. Voiam sa spun ca se face si in Romania, e produs de o firma renumita, nu ziecm care. Dar spunem ca nu are nici o legatura cu originalul. Ma rog, legaturi ar fi, dar mici, adica a vazut vaca, am incercat-o la un preparat senzational, dar va trimit link pe mail, merita incercat, e simplu si extraordinar de bun.
Sanatate!
Văzut, plăcut, dar cu Gouda cred că o să se întindă și mai tare
pun pariu ca se intinde mai tare, cu prima oaczie o sa incerc treaba aia cu parmezan. scuzati ca incurcai branzeturile
O retea de prin Bucuresti si imprejurimi are felii de Gouda “jeune” si blocuri cam la 300 grame de Gouda mai in etate, ca sa spun asa. Mie imi place in special cea tinerica, o folosesc de minune la “sandeviciuri”… Are un gust plin, este mai moale decit cascavalul… Bun-bun…