Hrean

Hrean Hrean

Armoracia rusticana. Se utilizeaza in principal radacina, data prin razatoare (proaspata sau conservata), dar si frunzele sunt uneori folosite, in salate, mancaruri (incercati sarmalutele in frunze de hrean!) sau muraturi.

Altminteri, este unul dintre cele mai vechi condimente cunoscute. Despre importanta lui in perioada antica este relevanta expresia, atribuita Oracolului din Delphi, “Ridichea valoreaza greutatea ei in plumb, sfecla in argint iar hreanul in aur”. Se spune ca era cunoscut in Egipt inca din perioada Exodului, Apollo fiind acela care l-ar fi adus in Grecia, iar de aici a urmat raspandirea in intreaga lume. Totusi, o varianta mai apropiata de adevar pare a fi aceea ca navalirile slavilor ar fi stat de fapt la baza raspandirii acestei plante cu mari virtuti, atat gastronomice, cat si medicinale.

Limitandu-ne insa doar la bucatariile noastre, trebuie mentionate in primul rand aperitivele, hreanul intrand bucuros in compozitia maionezelor si mustarurilor, dar si, combinat de obicei cu smantana (care are rolul sa-l mai tempereze), ofera multe sosuri “de hrean” (o varianta excelenta gasiti aici). Se mai impaca foarte bine cu sfecla rosie si merele, e perfect pentru carnurile reci, fie ele sub forma de rasol, friptura sau in salata, cunoscatorii il apreciaza proaspat ras intr-o ciorba de burta fierbinte, iar rolul sau de conservant, dublat de aroma si gustul pe care le ofera, il trimite direct printre muraturi, fie ele in saramura sau in otet.

Iar amatorii de Bloody Mary stiu ca nu e bine sa uiti de hrean nici macar cand vine vorba de bauturi.

In alte limbi: raifort (fr.), horseradish (eng.), rafano (it.), rábano picante (sp.), meerrettich (germ.)

Poate vă interesează și:
  1. Sos de smantana cu hrean
  2. Hrean în oțet
  3. Friptură de porc cu sos de mere și hrean
  4. Wasabi
  5. Salate de sfeclă roșie