Legea Picnicului e numai bună de aprins focul cu ea

UPDATE: Proiectul la care mă refeream mai jos a fost adoptat, firește, fără nicio modificare. Așa că textul se referă acum la Legea privind desfăşurarea activităţii de picnic, adoptată de Senatul României în data de 31 octombrie 2011, și de Camera Deputaților pe 21 februarie 2012. În rest, rămâne cum am stabilit…

Vreau să fim bine înțeleși încă de la bun început: vorbesc despre forma actuală a proiectului. Și sunt perfect de acord că România are grave probleme ce țin de protecția mediului, iar ele trebuie cât de repede să devină de domeniul trecutului. Dar dacă își închipuie cineva că o lege proastă le rezolvă, atunci înseamnă că nu vrea ca ele să fie soluționate. Și fac această precizare pentru că am auzit un domn de la o asociație cumva inițiatoare a acestui proiect zicând că numai cei care nu-și strâng gunoiul după grătar pot fi împotriva acestei legi.

Iaca, eu mi-l strâng, iar asta nu mă împiedică să spun că proiectul de Lege a picnicului este, în cel mai bun caz și cu cea mai elegantă exprimare, „făcut pe genunchi”. Și că, dacă va fi votat în forma actuală, nu va rezolva absolut nimic (pardon, va fi încă o acțiune încununată de succes, numai bună de trecut în rapoartele către finanțatori). Ceea ce va garanta în continuare o activitate bogată pentru destui dintre ecologiștii patriei. Și nu mă refer aici, firește, la cei care chiar cred în ceea ce fac. Pe care îi respect și îi rog să demonstreze că lor chiar le pasă. Fiindcă o lege ca asta nu e, în niciun caz, o victorie pentru cauza lor. Dimpotrivă.

Definiția

Dar s-o luăm pe rând, ca să putem remarca faptul că până și definiția e proastă. Activitatea de picnic reprezintă, în viziunea autorilor proiectului „orice activitate de recreere desfășurată pe domeniul public sau privat al statului și/sau unităților administrativ-teritoriale, de una sau mai multe persoane și care presupune consumul de băuturi și/sau alimente, precum și, după caz, aprinderea sau nu a focului.”

În traducere liberă, dacă vă apucați să vă plimbați prin parc sau să stați pe-o bancă și să ascultați păsărelele (recreere), beți un suc, eventual ronțăiți și un covrig (consum de băuturi și/sau alimente) se cheamă că, probabil fără să știți, sunteți la picnic. Ba chiar s-ar putea să prestați această activitate într-un spațiu în care nu e permis așa ceva. Pentru că, de la art. 3, punctul c, aflăm că „zonele indicate” sunt „zonele din parcurile și pădurile aflate în intravilanul orașelor, indicate în planul de zonare al parcului, în care activitățile de picnic, cu excepția aprinderii focului, sunt permise”. Să vă ferească Dumnezeu de-un gardian prea zelos!

Dar, în fine, hai să zicem că aici e doar grabă, neglijență și proastă cunoaștere a limbii române. Problemele mai grave abia de-acum urmează.

Administratorul

Cel mai important personaj al acestui proiect de lege a picnicului apare brusc la articolul 5, din care aflăm ce obligații are dumnealui. Foarte bine! Problema e alta: habar n-avem cine e cetățeanul, că din proiect nu aflăm nimic!

Oare va fi un angajat al Primăriei/Consiliului Județean/etc.? Vor fi cumva create servicii specializate în cadrul instituțiilor administrative? Sau vor fi organizate frumoase licitații la care vor participa și mai frumoase firme, iar administratorul va fi fericitul lor câștigător?

Nu se știe. După cum nu se prevede în lege cine va stabili de câte puncte de agrement are nevoie o unitate administrativă și cam ce suprafață totală ar trebui să aibă ele. Nici din ai cui bani se vor face amenajările. Ori ce se va întâmpla cu țarcurile astfel delimitate în afara sezonului. Sau ce va fi dacă, pur și simplu, n-are nimeni chef să organizeze niște spații speciale, că doar legea nu prevede nicio sancțiune pentru durut la șapcă față de dumneaei.

Fie și numai din acest punct de vedere, e un proiect numai bun de aprins focul cu el.

Infracțiunile

Multe și, desigur, justificate. Că doar se găsesc și în alte (numeroase!) legi în vigoare. Și care infracțiuni trebuie constatate și amendate de aceleași autorități existente, firește, că doar n-avem altele. Oare de ce-ar face-o altfel dacă au o lege nouă?

Și să nu uit cireașa de pe tort: cuantumul amenzilor este diferit de la o lege la alta. De unde deduc că, dacă-s antipatic, voi fi amendat după legea care prevede o sumă mai mare, desigur…

În loc de concluzii

Îi rog pe eventualii comentatori să nu confunde planurile și să nu deturneze discuția cu dizertații despre „românii necivilizați care lasă mizerie în urma lor” sau altele din aceeași familie. Da, avem o problemă cu grataragii, și nu, această lege a picnicului nu o rezolvă. Despre asta a fost vorba în acest text și nicidecum despre altceva.

1. Numai mâine nu-i poimâine…
2. Omul gătește în aer liber de când s-a ridicat în două picioare și s-a împrietenit cu focul
3. Mămăliga noastră, cea de toate zilele și nu numai
4. Westvleteren 12 a fost desemnată cea mai bună bere din lume
5. Ciocolata neagră e la fel de bună pentru sănătate ca și exercițiile fizice