Recunoșteam cât se poate de cinstit, la finalul rețetei de Prăjitură cu nuci, că tare aș bea un lichior de nuci verzi, fiindcă de foarte multă vreme n-am mai băut așa ceva. Și promiteam cu aceeași ocazie (vezi, Andreea, n-am uitat!) că, îndată ce voi găsi hârtiuța pe care țineam minte că era notată rețeta bunicilor, cum am să vă comunic metodologia de preparare a acestui tare bun și destul de rar întâlnit lichior. Cum minunea descoperirii (ați ghicit!) taman s-a întâmplat, mă și grăbesc să vă poftesc să vă notați:
40 de nuci verzi frumoase, culese în prima săptămână din iulie,
1,5 l alcool rafinat de 90º,
1 lămâie,
1 kg zahăr,
400 ml apă,
facultativ, alte condimente, după gust: cuișoare, scorțișoară, nucșoară.
(Mai întâi o paranteză: bunicii mei locuiau în nordul județului Botoșani, așa că dacă pentru ei nucile erau bune în prima săptămână din iulie, presupun că pentru cineva din sud perioada optimă s-ar putea să fie undeva pe la jumătatea lunii iunie.)
Spălați nucile (dacă-i cazul), tăiați-le în patru, puneți-le într-un borcan de sticlă suficient de mare, adăugați lămâia tăiată felii, turnați alcoolul, închideți ermetic și lăsați la macerat 40 de zile, zgâlțâind și răsucind borcanul zilnic.
Când s-a împlinit sorocul, faceți un sirop din apă și zahăr, lăsați-l să se răcorească, turnați-l și pe el în borcan, amestecați și apoi filtrați cu grijă totul.
Puneți lichiorul în sticle curate, dopuiți și puneți la rece, în beci (sau în cămară). După încă două săptămâni se poate bea dar, cu cât se învechește, cu atât cică devine mai bun.
A, și să nu uit: dacă vreți să puneți și condimente din cele facultative, atunci firește că în borcanul de macerare e locul lor.
M-ai terminat nervos, ce fac eu pana in iunie?? De unde scot nuci verzi ca in piata nu am vazut niciodata???
Mai bine mai devreme decât prea târziu