Manhattan este un cocktail clasic, apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Una dintre legendele cele mai răspândite (și destul de puțin plauzibilă) ne spune că a fost inventat în 1876 de un oarecare dr. Iain Marshall, pentru un banchet oferit, la Manhattan Club din New York, în onoarea unui candidat la președinție, Samuel J. Tilden. Și o precizare deloc lipsită de interes: gazda evenimentului ar fost adică Jennie Jerome, mai cunoscută ca Lady Randolph Churchill (și, desigur, ca mama lui Winston). Că acest lucru este, din mai multe motive, imposibil, contează prea puțin: dă bine într-o legendă prezența unui nume celebru (și aristocratic), nu?
Oricum, se pare că respectivul eveniment a fost cel care a lansat băutura în „lumea bună”, numai că aceasta ar fi fost inventată mai devreme (să notăm însă totuși că Larousse gastronomique da, din păcate fără detalii, ca an al apariției 1882, deci după).
În fine, n-are rost să rămânem prea mult în zona legendelor mai mult sau mai puțin discutabile; cert este că toată lumea e de acord asupra compoziției inițiale (proporțiile sunt date după International Bartenders Association):
5 părți rye whiskey (detalii găsiți aici)
2 părți vermut italian roșu dulce
2 picături de Angostura
Se decorează cu o cireașă confiată. Se servește cu sau fără gheață.
Acesta este Classic sau Sweet Manhattan. Dar, desigur, ca în cazul oricărei rețete venerabile, variantele sunt nenumărate și merită, măcar unele dintre ele, pomenite. Așadar, păstrând whiskey-ul (dar care mai poate fi și Canadian rye, bourbon, blended sau Tennessee whiskey) și umblând doar la vermut, mai obținem:
Dry Manhattan – vermutul e sec, iar cireașă înlocuită cu lămâie;
Perfect Manhattan – vermut dulce și sec, în părți egale, tot cu lămâie;
Ruby Manhattan – cu vin de Porto în loc de vermut.
Iar dacă înlocuim whiskey-ul cu altceva, vom bea
Scotch Manhattan (sau Rob Roy) – cu scotch whisky în loc de rye whiskey;
Brandy Manhattan – cu (evident!) brandy;
Metropolitan – tot cu brandy, dar în proporție de 3-1;
Cuban Manhattan – cu rom brun;
Latin Manhattan – părți egale de rom alb, vermut sec și vermut dulce, plus picătura de Angostura;
Southern Comfort Manhattan – cu Southern Comfort.
Și, uneori, se schimbă doar garnitura. Așa că, indiferent dacă e Sweet, Dry sau Perfect Manhattan, dacă înlocuiți cireașă cu o măslină se cheamă Leeroy Jenkins.
Om rau, matale stii ce pofta imi faci la ora asta la care nu mai pot decat sa vad decat daca s-a stricat vinarsul de Jidvei? Eeeee comedie
Sanatate si noroace!
Eeee, eu nu m-am mai intalnit cu numita licoare de vreo 8 ani. Tot foarte buna a ramas?
De mare exceptie. Scump, dar face. Adica face mai mult decat posircile care au pe eticheta cognac sau whiskey cu care se compara la pret, nu ma pricep la alcool in sensul de cunoscator, decat asa, ca om de pahar de profesie mesean, dar va zic, asa o aroma lasa, asa de fain se intelege cu valul palatin si atat de bine miroase a sarbatoare cand desfaci sticla … ca iar imi fac pofta singura.
Eu am gasit intr-un singur magazin (nu stiu daca e la dvs acolo, incepe cu M si se termina cu ega, ca sa nu lasam aici motiv de reclama. Si e cu imagine pe urma
poate dati de dansul pe acolo de o pohta, 63 de lei sticla).