Brassica napus var. napobrassica sau Brassica napobrassica. O legumă practic necunoscută în gastronomia românească (o scurtă căutare pe net mi-a scos în faţă denumiri precum tiuş sau broajbă, de care, spăşit recunosc, n-am auzit în viaţa mea). A fost obţinută prin hibridarea napului cu varza creaţă şi seamănă la vedere cu cel dintâi, doar că este mai alungit şi umflat în partea superioară. Originea ei se află în Europa de nord, iar denumirea vine din suedeză, rotabaggar. S-a răspândit în Europa mai ales în timpul celui de-al doilea război mondial, când s-a numărat în unele ţări printre alimentele de bază. Gustul este dulceag, undeva între varză şi nap (fireşte!).
Rutabaga se poate fierbe (în apă sărată sau în aburi), se face piure (cu unt, smântână, ouă şi nucşoară), nu-i rea ca garnitură pentru fripturi sau cărnuri cu sos (pur şi simplu tăiaţi-o rondele groase şi fierbeţi-o sau coaceţi-o alături de carne timp de 45 de minute), sau o puteţi prăji precum cartofii (datorită zahărului pe care-l conţine va căpăta un interesant gust caramelizat). Ar mai fi şi altele, menţionez doar în final că rutabaga gratinată este un fel tradiţional de mâncare pe masa de Crăciun a finlandezilor.
Rutabaga, din dictionarul american, cred ca e un termen OK a fi adaptat (adoptat) in romaneste – spre deosebire de “swede” , varianta britanica : -) . Am mai gasit in romaneste tradus ca “nap suedez” (numele in suedeza inteleg ca se traduce ca “sac (traista) rosu” – probabil de la obiceiul de a o scobi si prin uscare folosita ca purtator de maruntisuri, eventual Jack’o'latern de irlandezii americani) , si gresit ca gulie (care se dezvolta la suprafata – bineinteles ca familia e aceeasi, dar fiecare e cu textura si preferintele ei culinare).
De cind romanii umbla cu tolba prin lume si supermarketurile ne intind sub nas tot felul de vegetale – zarzavaturi? – din colturi departate de mapamond, e greu sa rezisti tentatiei de a nu adopta un nume asa cum il stii din limba originala,chiar daca circula si in alte tari din regiune sub alte denumiri , care ajung pe alte filiere la urechile romanesti, si rezultatul e un mini-babilon gastronomic, cu isteriile, purismele, partizanatul de rigoare.
Felicitari pt site si pt migaloasa munca de a pune ordine (si gust) in continua cascada informationala pe teme gastronomice !
Multumesc frumos! Altminteri, cam asta intentionez cu fisele astea de dictionar, sa pun nitica ordine, macar pentru cititorii acestui site. La scara mai mare probabil n-am sa reusesc, dar merita, zic eu, incercat
Eu am mancat Nap, stiu cum este, ce gust ate , doar l-am cultivast in gtadina. Forma e ca a unei sfecle furajere,miezul dens si culoarea este un gakbe-portocaliu, este putin iute la periferie. Frunza este asemanatoare cu cea de gulie ,dar mai marunte si nu are coada lunga ci ca si sfecla. Creste si peste 1kg/bucata. Noi il foloseam in fasolea uscata,fiert, in loc de morcov. Fiert devine moale ca si morcovul. Noi copii il consumam crud, cutatat de coaja . Era bun. Denumitrea la noi i-i era de BROZBA. In judetul Hunedoara am inteles ca se mai cultiva in zone restranse . se pastreaza peste iarna ca si cartoful.
Mulțumesc frumos de informații. Chiar interesantă combinarea cu fasole
Se cultiva de catre momarlani (sigur de cei din Jiet si Cimpa) si se face ciorba cu fasole si BROZBA SAU CIORBA DE CARTOFI CU BROZBA. Se face cu os afumat.
Ca să-mi pun și eu ordine în regionalisme, „brozbă” sau „broajbă” e nap, da? Sau denumirea e folosită pentru și pentru nap, și pentru rutabaga (că tot sunt înrudite între ele)?
Momarlanii ii spun brozba. In zona Jietului napi li se spune la cartofi(chit ca academic nu este denumirea corecta).
Caut de mai mult timp aceasta minune, cu care ne-am familiarizat in Scotia. Acolo se numeste “nieps”, adica napi. Soiul ese “Rutabaga”. Se mai numeste si “swede”. M-as bucura mult de tot daca cineva mi-ar spune unde se poate cumpara. (Locuim la Tg. Mures). Multe multumiri anticipate.
O ofertă tocmai a venit aici.