Scordolea

Scordolea Scordolea

Sos grecesc cât cuprinde, la origine (Skordalia se cheamă la mama elină), dar aclimatizat și pe deplin românizat. Scordoleaua e absolut excepțională lângă raci fierți, minunată servită cu pește fiert sau la grătar, fabuloasă la dovlecei și alte legume prăjite ori fripte, se poate mânca și tartinată pe pâine, atât e de gustoasă. Și mai e și de post, pe deasupra…

De ce-aveți nevoie pentru a declanșa procesul de fabricație?

250 g nuci măcinate,
3-4 căței de usturoi, pisați, (sau mai mulți),
cam 100 ml ulei,
sare,
oțet.

În Grecia și în cărțile de bucate românești se cere și niște pâine înmuiată și bine stoarsă, dar care, după cum ne învață dobrogenii, e inutilă. Însă, dacă țineți morțiș…

Tot secretul e să frecați bine cu o lingura de lemn nucile până când iese uleiul din ele și încep să se lege. Adăugați usturoiul pastă, omogenizați bine, și apoi turnați uleiul în fir subțire. Din când în când, stropiți cu oțet. Din cauza că nu folosesc pâine, dobrogenii freacă sosul asta la sfârșit și cu puțin sifon (ca la icre!), cât să se facă pufos.

Moldovenii fac și ei o versiune, numita chiar așa: scordolea a la Moldova. Deosebirea ar fi că, odată cu usturoiul, ei adaugă la sos și un cartof-doi, fierți în coajă și transformați în piure. Când e gata, poposește de obicei lângă crapul conservat prin sărare, pus la desărat cu o seară înainte și făcut rasol. Un fel de Bakaliaros Skordalia, adică, numai că nu-i cod, e crap. Și nu-i skordalia, e scordolea.

Poate vă interesează și:
  1. Scordolea ca la Somova
  2. Maioneza
  3. Mujdeiurile
  4. Sos vinegreta
  5. Tzatziki