Specific în primul rând variantei cantoneze a bucătăriei chinezești, acest sos Hoisin se folosește atât turnat direct peste carne sau pește (ca un fel de sos chinezesc pentru grătar, să zicem), cât și ca un ingredient în alte condimentări, mai sofisticate. Uneori mai e numit și sos Pekin, din cauză că este indispensabil pentru prepararea raței a la Pekin (canard laqué, pentru francofoni, și Peking duck, pentru anglosaxofoni). Printre alte mâncăruri în compoziția cărora intră frecvent se numără pachețelele de primăvară și porcul mu-shu, iar în Vietnam este obligatoriu pentru celebra supă phở.
Desigur că un sos atât de cunoscut are nenumărate variante, mai ales în funcție de zonă, dar în principiu putem rezuma că e făcut din pastă de soia, usturoi, ardei iuți și diferite condimente, și mai poate conține, în proporții diferite, zahăr și oțet de orez. Pentru a căpăta consistența vâscoasă specifică, se folosesc, în mod tradițional, cartofii dulci, dar ce gasim noi la prăvălie e făcut de obicei cu amidon. Și mai merită reținută și curiozitatea că, în ciuda faptului că numele său însemnă, într-o traducere aproximativă, sos de pește, nici măcar o adiere de solz nu intră vreodată în componența vreunui sos Hoisin.
Chiar ma uitam azi intr-o revista la un muschiulet de porc tavalit prin sos hoisin si-mi parea rau dupa sosul tinut luni de zile-n frigider si-apoi aruncat aproape neatins. Am sa incerc sa gasesc o sticluta mai mica. Sosul pe care l-am avut era mult prea sarat si din cauza asta am si renuntat sa-l folosesc.
Sunt in Canada si tind sa cred (si sper) ca din necunostinta de … sos 🙂 am nimerit unul mult prea sarat. O sa-i mai dau o sansa totusi insa am sa citesc etichetele mai atent de data asta. 🙂
Fotografia pe care ai pus-o mi-e extrem de cunoscuta, cred ca asta-i brandul cel mai popularizat.
Poza, recunosc, am luat-o de pe net 🙁 Sosul meu Hoisin era intr-un borcan, cu o eticheta albastruie, si a fost aruncat din greseala intr-o mare actiune de curatat&ordonat frigiderul. Desigur ca n-am apucat sa-i fac poza, ca inca nu-mi venise ideea dictionarului de sosuri… Asa a fost sa fie.
hahaha ”adiere de solz”
Chiar ma uitam azi intr-o revista la un muschiulet de porc tavalit prin sos hoisin si-mi parea rau dupa sosul tinut luni de zile-n frigider si-apoi aruncat aproape neatins. Am sa incerc sa gasesc o sticluta mai mica. Sosul pe care l-am avut era mult prea sarat si din cauza asta am si renuntat sa-l folosesc.
Incep sa-i banui pe distribuitori ca iau numai variantele suprasarate, de frica sa nu ramana cu ele nevandute… Macar bine ca le-aduc si-asa…
Sunt in Canada si tind sa cred (si sper) ca din necunostinta de … sos 🙂 am nimerit unul mult prea sarat. O sa-i mai dau o sansa totusi insa am sa citesc etichetele mai atent de data asta. 🙂
Fotografia pe care ai pus-o mi-e extrem de cunoscuta, cred ca asta-i brandul cel mai popularizat.
Poza, recunosc, am luat-o de pe net 🙁 Sosul meu Hoisin era intr-un borcan, cu o eticheta albastruie, si a fost aruncat din greseala intr-o mare actiune de curatat&ordonat frigiderul. Desigur ca n-am apucat sa-i fac poza, ca inca nu-mi venise ideea dictionarului de sosuri… Asa a fost sa fie.