Nici nu știu cum să prezint ce urmează mai la vale, fiindcă e vorba atât de o nouă variantă de tiramisu, cât și de o modalitate (foarte ingenioasă, dacă mă-ntrebați pe mine) de a servi această celebră prăjitură. Ceea ce firește că înseamnă, pe de o parte, că puteți adapta rețeta dumneavoastră preferată pentru a o putea oferi musafirilor în pahare, cât și, desigur, că vă puteți inspira din narațiunea de mai jos pentru a face un tiramisu cât se poate de tradițional, în tavă.
Ei, și această fiind zise, notați, vă rog, că aveți nevoie, pentru 6 porții, de
12 pișcoturi,
225 g mascarpone,
2 ouă,
300 g smântână proaspătă,
120 ml cafea concentrată,
2 ouă,
3 linguri de cremă de whisky (Baileys ori altceva),
75 g ciocolată neagră.
Preparați mai întâi cafeaua, aromați-o cu crema de whisky. Frecați ouăle cu zahărul până când compoziția se albește și se îngroașă. Bateți și smântâna, s-o faceți frișcă.
Puneți mascarponele într-un castron și amestecați-l cu frișca (pusă treptat), apoi cu ouăle frecate (tot treptat), amestecând cu o spatulă, ușor, cu grijă și de jos în sus, să nu iasă aerul.
Tăiați pișcoturile în 4, în cruciș, puneți un prin strat pe fundul paharului, stropiți cu cafeaua, acoperiți cu cremă și repetați.
Presărați deasupra ciocolată dată pe răzătoarea mare.
Înainte de a servi, țineți tiramisu în frigider, măcar 3-4 ore (peste noapte e și mai bine).
Și dacă tot am băgat cremă de whisky în tiramisu, apoi sigur că o putem turna și în paharele însoțitoare.
Verrine e la moda de ceva vreme, inclusiv la tiramisu, poti sevi orice la pahar acuma, inclusiv mamaliga cu branza, da bine asa (eu am facut frigarui). Mie imi place, e ca lumea la receptii, cu conditia sa ai destule pahare sau recipiente. Nu am adaugiri la colectie, doar sa va spun ca beau un coniecel in cinstea dvs pentru urarea de la postarea cu ardeii pentru mplut, ca tare mi-a placut cum a sunat importantul ala
Sanatate si iarna usoara, ca pe acolo e mai rece ca pe la noi.
Chiar voiam să încep un ciclu de „verrines”, că văd că-i tare la modă servitul „la pahar”, dar nu prea aveam curaj. Iaca, dupa comentariul tău am căpătat oleacă
Sustin daca incepeti, cum am facut si cu seria de omlete si “mezel” de casa, facem serial, fiecare pe plantatia lui
Sanatate!
Na ca dadui enter inainte sa apuc sa intreb: Ovidiu nu mai activeaza?
Din păcate, de Ovidiu nu mai știu nimic. I-am trimis un mail, să-l întreb dacă totu-i ok, nu mi-a răspuns, așa că nu știu ce să zic. Decât că mi-e tare dor de el…