Tare interesante mai sunt, măcar la simpla lectură, și vinetele marinate libaneze pe care ni le-a trimis întru delectare domnul Marian Rădulescu. Am citit, am înghițit în sec și mi-am programat pe mâine un drum în piață pentru achiziționarea celor necesare. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
Prietenul meu, ing. Gelu Barac (nu-i rudă cu Barack Obama), a stat câțiva ani în țări arabe. A venit cu o mulțime de rețete, el fiind, ca și mine, un împătimit colecționar de rețete dar și „bun bucătar amator”, cum îi place să se laude.
Uitați o rețetă simpla dar tare delicioasă:
Vinetele, micuțe și din cele mai decolorate, se spală, se curață de codițe, se crestează longitudinal și se freacă bine cu sare. Se lasă să se scurgă până a doua zi.
Apoi se opăresc în apa fiartă, cu puțină sare, se scurg și se răcesc.
Se umplu cu câte o linguriță din următoarea compoziție: nuci, ardei iute, după gust, usturoi frecat cu sare și toate tocate foarte mărunt cu cuțitul. Se așează în borcane și se presează ușor cu mâna. Se acoperă cu ulei de floarea soarelui. În 3- 4 zile sunt bune de consumat.
Sunt delicioase, picante și merg ca garnitura la orice friptură.
Prezent!
)
Suna minunat! Sunt o mare amatoare de vinete, sub orice forma, iar reteta de azi este iarasi inedita. Merci tare mult pt idee!
si reteta asta imi place,fiind o impatimita a vinetelor.am mancat ceva asemanator,din borcan,cumparate,dar fara ardei iute si fara nuci.daca gasesc niste vinete micute sigur pun un borcan.
Ca un făcut, acum nu mai găsesc decât vinete mari
Draga Costachel, daca ai sa faci ca mine ai sa gasesti; am fost la un producator si „l-am ajutat sa culeaga vinetele mici” pe care le considera rebut…
Succes!
Asta-mi aduce aminte de cei mai buni pepenași murați pe care i-am mâncat vreodată, era imediat după ce-și recuperaseră oamenii pământurile din Balta Brăilei și recoltaseră de bucurie absolut tot, inclusiv pepenii mici cât lămâile!