Borșul de leurdă este un mare clasic al bucătăriei de primăvară și, în același timp, o bucurie de nedescris a Postului Mare. Se face extraordinar de simplu, singura problemă fiind să găsiți leurda în piață (deși, dacă v-ați duce s-o culegeți din pădure, ați face sănătății dumneavoastră și mai bine). Iar dacă o să-l dregeți la final cu smântână, eventual și cu ou, chiar că veți avea în farfurie o capodopera a gastronomiei românești pre-pascale (bineînțeles că știu că în post nu-i voie, dar trebuia s-o spun, nu?).
Pentru o oală civilizată de borș aveți nevoie de
6-8 legături de leurdă (o farfurie adâncă plină),
1 ceapă,
1 morcov,
1-2 legături de ceapă verde,
2 cartofi (sau mai mulți, dacă vă place zeama mai consistentă),
1 l de borș,
pătrunjel, mărar, leuștean,
sare.
Faceți mai întâi toaleta ingredientelor și tăiați-le după felul lor: cartofii cuburi, leurda fâșiuțe iar celelalte cât de mărunt.
Puneți mai întâi la fiert morcovul și ceapa, în vreo 2 litri de apa ușor sărată. După 10 minute de la primul clocot adăugați cartofii, încă 15 minute de clocote mici, puneți leurda și ceapa, mai stați vreo 5 minute, turnați borșul fiert separat, gustați să vedeți dacă mai trebuie sare, presărați verdețurile, puneți capacul și stingeți focul.
Ca la orice borș, ar fi tare bine dacă l-ați lăsa în pace vreo jumătate de oră înainte de a-l servi.
Asta e rețeta clasică de borș de leurdă. Variante? Nenumărate, și ele țin doar de inventivitatea dumneavoastră și de resursele de pe tarabe. Nu pot, totuși, să-nchei fără să vă spun că, la borșul de mai sus, poate n-ar strica 1-2 legături de lobodă, fie și numai pentru culoare (ca în poza de mai sus), după cum aceeași cantitate de leurdă va spori mult gustul oricărei alte fierturi de verdețuri primăvăratice.
A, și dacă veți acri zeama cu orice altceva în afară de borș veți obține, firește, ciorbă de leurdă.
