Vă povesteam mai demult, în introducerea la rețeta de pate de casă trimisă de ovidiucro, că pentru această mirifică pastă casnică materia mea primă preferată o constituie ficățeii de pui. Și nu știu cum se face că, deși de fiecare dată când o prepar, îmi zic că-i musai s-o fac mai des, tot cam numai de Sărbători ajunge dumneaei să fie preparată. Așa s-a întâmplat și acum, drept pentru care mă grăbesc să vă dau rețeta, că dacă iar uit, parcă văd că mai fac pate de ficat peste vreo doi ani. Drept pentru care, notați:
600 g ficăței de pui,
200 g unt, eventual și mai mult (că dumneavoastră știți cât de onctuos vreți să vă iasă),
1 păhărel de vin demisec (sau chiar demidulce), cât de bun și de parfumat,
6 ouă fierte tare,
150 g ciuperci (facultative, de-aia le-am trecut mai sus în paranteză)
2-3 căței de usturoi (la fel de opționali, fiindcă doar cu ciupercile au treabă)
sare și piper.
Spălați, mai întâi, firește, ficățeii, eventual tăiați-i, dacă vi se par prea mari și uscați-i bine.
Încingeți 50 g unt într-o tigaie, căliți ficățeii pe toate părțile, stingeți cu vinul, puneți capacul și lăsați să fiarbă câteva minute înăbușit, să se parfumeze bine, apoi descoperiți vasul și continuați coacerea până se evaporă tot lichidul (alte câteva minute). Puneți marfa într-un castron și lăsați-o să se răcorească.
Dacă vreți și ciuperci, atunci tăiați-le mărunt și căliți-le în unt, cu usturoi, sare și piper, apoi lăsați-le și ele să să răcească.
Mixați, în fine, ficații cu restul de unt și cu gălbenușurile, până când obțineți o pastă cât se poate de omogenă și de fină, neuitând să efectuați reglajul de sare și piper. În ceea ce privește ciupercile, le puteți adăuga tot acum sau, mai bine, le veți amesteca la sfârșit, cu lingura, să rămână bucățele întregi.
Puteți servi pateul în albușuri (că altceva tot n-aveți ce face cu ele) sau oricum altfel doriți dumneavoastră.
După cum spuneam și mai sus, cantitatea de unt nu e bătută în cuie, așa că puteți să folosiți mai mult sau mai puțin, după plac. Pot interveni în narațiune și ceva aromate: poate un pic de maghiran la călirea ficățeilor, poate un strop de ienibahar sau nucșoară la mixarea finală, în fine, e ceva loc de joacă și de experimentări. Iar în ceea ce privește vinul folosit pentru stingere, prima mea opțiune ar fi o Tămâioasă, dar nu-i chiar musai.
