Trebuie să încep printr-o mărturisire: eram al naibii de ferm convins, în momentul în care v-am comunicat reţeta cu ochiurile pe pilaf de dovlecei, că vă povestisem mai demult excelenta mâncărică indicată în titlu. Am căutat-o la sfârşit să vă dau un link la ea, n-am găsit-o, aşa că, fireşte, singura soluţie era să mai prestez un pilăfior din ăsta (al treilea sau al patrulea pe anul în curs, nici nu mai ştiu, le-am şi pierdut şirul), că nici poză (faţă & profil!) cu împricinatul nu mai găseam. Ei, dar nu-i nimic, asta să fie problema cea mai mare… Mai ales că dovlecei se mai găsesc, în post suntem, pilaful e grozav, chiar nu văd nici un motiv să nu vă comunic chiar acum reţeta.
Drept pentru care, distinsă doamnă, pentru versiunea simplă (cam de mai-iunie, aşa), înarmaţi-vă cu
1,5 kg dovlecei ,
4-5 legături de ceapă verde,
2 ceşti de orez,
1 legătură de mărar,
sare,
piper,
ulei.
Faceţi toaleta legumelor, tăiaţi ceapa verde mărunt, dovleceii cuburi nu prea mari, încingeţi uleiul într-o cratiţă încăpătoare, căliţi partea albă de la ceapă şi dovleceii (nu mult, cât să-şi ia gust de prăjeală), adăugaţi şi orezul, mai căliţi vreo două minute, stingeţi cu 4 ceşti de apă (folosind, fireşte, ca măsură, exact aceeaşi ceaşcă folosită pentru orez, că o şi clătiţi cu ocazia asta). Săraţi, piperaţi, puneţi capacul şi, cam la vreo 10 minute după ce-a dat în fiert, adăugaţi cozile de ceapă şi mărarul tocat, puneţi iar capacul şi, după încă vreo 5 minute, stingeţi focul.
Versiunea complicată este, aţi ghicit deja!, oleacă mai elaborată şi cu nişte opţionale care intervin în naraţiune. La călit mai puteţi pune 1 morcov, poate şi 1 pătrunjel, eventual 1 ţelină mică, ba chiar şi 1 ardei iute, başca ceva usturoi tăiat feliuţe, dacă şi cât vă place. Fireşte că la ora asta nu veţi mai găsi ceapă verde, aşa că vă recomand s-o înlocuiţi cu 3-4 cepe noi. Pentru culoare (dar şi pentru gust!) mai puteţi adăuga, împreună cu orezul, 1 ardei capia roşu, tăiat cubuleţe, după cum împreună cu verdeaţa merg şi 3 roşii, despieliţate şi la fel de mărunţite. Cât despre verdeaţă, dezmăţul e total, fiindcă dovleceii nu se-mpacă doar cu mărarul, ci şi cu pătrunjelul, cimbrul sau busuiocul.
Altminteri, indiferent de varianta pe care o s-o alegeţi, ţin să vă avertizez că pilaful de dovlecei e mai bun răcorit sau chiar rece. Că nu degeaba e (la origine) mâncare de vară…
Ei, la aşa o mâncare ezitantă, cam greu de recomandat un vin. Eu aş merge pe-o Crâmpoşie dar, dacă o să vă scape mâna la arome şi iuţeli, aş zice să căutaţi ceva mai zdravăn.
