Trebuie să încep prin a mărturisi că nu-s prea mare amator de spanac. Numai proaspăt, în salată, sau sub forma de budincă de clătite. Totuși, pe lista asta și-a făcut loc recent, în mod surprinzător, și plăcinta greceasca din titlu. Așa că m-am gândit că, dacă mi-e mi-a plăcut, și încă mult, apoi iubitorii respectivei verzături vor fi și mai încântați de rețetă. Drept pentru care, dacă tot vă povesteam, acum vreo doi ani și mai bine, când vorbeam despre plăcinta de pui, că grecii erau considerați cei mai pricepuți plăcintari de la noi, vă invit să mai vedem, încă o dată, dacă reputația asta avea sau nu o bază reală.
Așadar, pregătiți dumneavoastră
cam 1 kg de spanac proaspăt (sau poate 2 pachete congelate de 450 g),
300 g ceapă verde,
1 legătură de mărar,
4 ouă,
225 g telemea (sau, evident, feta),
2 linguri cu vârf de parmezan (grecii folosesc kefalotiri),
500 g foi de plăcintă,
unt,
ulei de măsline,
sare (dacă mai trebuie),
piper.
Încingeți mai întâi uleiul într-o tigaie, la foc mijlociu. Căliți întâi ceapa verde, curățată și tocată mărunt (cu tot cu frunze). Adăugați spanacul, puțin câte puțin, măriți focul și continuați coacerea, amestecând tot timpul, până când se evapora tot lichidul (cam 10 minute, să zicem, dar nu m-am uitat foarte atent la ceas). Stingeți focul, adăugați mărarul, curățat și tocat.
Când se răcește mixtura, adăugați ouăle bătute, telemeaua sfărâmată cu furculița și parmezanul (kefalotiri, cașcaval etc.) ras. Gustați să vedeți dacă mai trebuie sare, adăugați piperul proaspăt râșnit.
Ungeți bine tava de plăcintă cu ulei și încingeți cuptorul pe la 190ºC. Desfaceți pachetul de foi și puneți jumătate dintre ele în tava, pe rând și ungându-le din belșug cu untul topit. Puneți umplutura, într-un strat cât mai uniform, și așezați deasupra restul foilor, tot pe rând și tot bine unse (inclusiv ultima dintre ele, pe care ar fi bine să o alegeți dintre cele mai frumoase și întregi).
Nu-i o idee rea să tăiați încă de la început feliile (dar atenție, doar foile de sus, nu și pe cele de la bază, că o să vă curgă umplutura prin tava). Și gata, la cuptor cu plăcinta noastră, când se rumenește (cam 50 de minute) e gata.
Variante? Păi ar fi mai întâi una în care brânza e înlocuită de 1 fir mare de praz, iar untul dispare în favoarea uleiului. Sau puteți folosi 1 ceapă mare și doar câteva fire de ceapă verde. Iar în versiunea cu brânză, puteți pune și puțină nucșoara proaspăt rasă.
Ce bem? Păi în lipsa de Retsina grecească, la un Sauvignon Blanc m-ar duce prima oară gândul. Dar să știți că nu-i foc de pretențioasă plăcinta noastră, alb, sec și rece să fie!
Domnule Costachel,
.
Ca un mare fan al spanacului, trebuie sa marturisesc ca m-ati facut foarte curios in legatura cu budinca de clatite. Astept cu nerabdare cateva “coordonate”
Cat despre lucrarea din acest articol, este fix pe gustul meu (am incarcat-o de multe ori pana acum in diverse forme). Atat doar ca imi pare “un pic” cam grasa – trebuie sa recunosc ca am acumulat cateva kilograme bune acum vreun an din pricina dependentei mele penru aceasta placinta.
Va multumesc
Foarte pe scurt, budinca asta de clatite se face cu un piure de spanac amestecat cu cascaval (preferabil de oaie) ras, se unge o forma, foaie de clatite, piure, foaie de clatite s.a.m.d., ultima e clatita, presarată cu pesmet amestecat cu cașcaval și se presară bucațele de unt. Si mai sunt, fireste, variante
Cu multa placere!
Va multumesc.
Foarte simplu si, sunt convins, foarte gustos!
Foarte buna! Am facut placinta de 3 ori deja pana acum. Felicitari!
Mulțumesc frumos dar, dacă a ieșit bună spanakopita, felicitările sunt pentru cea care a făcut-o
Arata profi! Noi suntem cu totii fani spanac asa ca salivam si ne inspiram!
Superba! eu am adaptat-o dupa gustul meu, si pun nitel usturoi, iar in loc de foi de placinta am frantuzit-o si folosesc foietaj- si nu mai pun foaia de deasupra. |Sau folosesc aluat dospit cu ou, pt doua foi.:)foarte inspirate retele Dvs.Felicitari!
Mulțumesc frumos, și pentru felicitări, dar mai ales pentru variantele de plăcintă!