O excelentă salată de primăvară, care seamănă cumva cu una orientală, însă are marele avantaj că spanacul, pe lângă faptul că are mai mult gust, rămâne țanțoș în combinație, nu se pleoștește și nici nu lasă zeama aia enervantă pe care salata verde o produce din belșug (și asta este, de altfel, și motivul pentru care o salată făcută cu respectivele frunze verzi trebuie servită imediat după preparare). Se face foarte repede, poate fi lesne adaptată la realitățile cămării și ale frigiderului, ce mai, chiar nu văd ce v-ar putea împiedica să o executați.
1 kg de cartofi (de preferință roz, că rămân fermi),
500 g spanac,
2-4 legături de ceapa verde (în funcție de gust și de cat de mari sunt),
sare,
piper,
mărar.
La opționale notați dumneavoastră
4 ouă,
2 legături de ridichi,
50-100 g de măsline (iarăși, după gust),
pătrunjel.
Cât despre sos, dacă-i post, mulțumiți-vă cu unul făcut din ulei (de măsline) și zeama de lămâie, dacă nu prea vă interesează subiectul, atunci puteți opta pentru o maioneză acrișoară și subțire ori, mai bine, pentru niște smântână, sărată, piperată și lămâiată (na, c-am evitat o repetiție!)
Fierbeți cartofii în coajă, lăsați-i să se răcorească puțin, curățați-i și tăiați-i felii.
Mărunțiți ceapa verde curățată și mărarul așijderea. Spălați spanacul până vi se urăște, lăsați-l să se scurgă perfect și transformați-l în fâșii.
Bateți uleiul cu zeama de lămâie, sare și piper (e mai simplu într-un borcănel cu filet, dar v-am mai povestit asta).
Puneți-le pe toate într-un castron, turnați deasupra sosul amestecați cu grija și cu asta basta. Ba nu, mai e o precizare: salata asta e mai buna după ce a stat câteva ore în frigider.
Cât despre opționale (și n-am dat decât o listă scurta, mai pot interveni în narațiune și altele), fie le amestecați în salată, fie le păstrați pentru decor, fie și una, și alta, voia la dumneavoastră ca la Banul Ghica. Eu, de pildă, de-abia aștept să apară leurda, s-o adaug și pe dumneaei lângă celelalte.
Vinul? Cu siguranță alb, sec si rece. Parcă o Fetească Regală aș pofti la salata asta, dar nu-i lege (sau e una românească, are și destule portițe).
ahaaaaa… booon… Ai trecut pe recomandari de feteasca regala… Brava…
mi se pare oribil ce ai patit,am crezut ca iar imi face mie calculatorul figuri,da’am vazut la aphettwz….pe blog ca nu e gluma.sunt rabdatoare si citesc si fara poze (?!)o sa ai ceva de lucru ! sper sa-i dai de capat.sa stii ca,cred ca ar fi insprtuctiv sa ne povestesti de patania ta.
eu cand folosesc frunze verzi in vreo salata,daca stiu ca nu o mancam imediat,nu pun sare,asta si-o va pune fiecare in farfurie.si atunci nu mai patesc fenomenul de fleoscaire a salatei.
Asa fac si eu, dar sunt momente cand imprevizibilul apare
Cat despre poveste, nu stiu daca am sa am puterea sa o spun vreodata. Cel putin nu prea curand…