Nu mai țin minte unde am dat pentru prima oară de sosul ăsta de sfeclă roșie asta, dar cred că era o carte de rețete rusești. Sau poate am rămas cu impresia asta din cauza sfeclei, cine știe? Dar, în fine, asta contează prea puțin, important e se face foarte simplu, e foarte gustos și poate fi făcut în nenumărate variante, după gustul fiecăruia.
Dând însă Cezarului ce-i al Cezarului, notați vă rog că pentru rețeta originală vă trebuie 1 sfeclă roșie potrivită (cam 200 g, să zicem), 2 linguri de cepe mici marinate în oțet, bine scurse, 1 lingură de capere, tot în oțet și la fel de bine scurse, vreo 5 linguri de smântână (după gust, de fapt, în funcție de cât de nervos sau de suav vreți să fie), ceva sare, dacă mai trebuie.
Începuți, firește, prin a coace (sau a fierbe) sfecla. Curățați-o, tăiați-o cuburi, puneți toate ingredientele în robot și mixați până când obțineți un sos cremos. Reglați de sare și de smântână. Dacă vi se pare că-i prea gros, puteți lungi sosul cu ceva zeamă de portocale.
Și deja am început cu variantele. Firește că puteți să luați ingredientele unei salate normale de sfeclă (cu hrean sau cu chimen) și să le transformați în sos. Pentru lungit ați putea folosi suc proaspăt de sfeclă. Sau de morcovi. Sau… dar cred că ați prins deja mișcarea.
Îl puteți folosi pentru salate de crudități (mai ales în varianta originală) sau alături de fripturi.
