Pui moldovenesc cu (ciuperci și) smântână

Pui cu ciuperci si smantana Pui moldovenesc cu (ciuperci și) smântână

Despre mâncarea asta absolut minunata nu pot spune decât că e pe cât de simplă, pe atât de gustoasă. Sigur, în ciuda atributului „moldovenesc” din titlu, puiul cu smântână se prepară în acest mod în toată România, numai că în Moldova (mai ales cea de nord, Suceava și Botoșani în primul rând) rețeta asta e aproape la fel de frecvent întâlnită pe mese ca și mutra lui Gigi Becali pe sticla televizorului. Și-i normal să fie așa, pentru că mâncărica asta excelentă și fără fasoane vorbește cât se poate de convingător despre sapiditatea și rafinamentul bucătăriei românești în general, al celei moldave în special.

cam 800 g pui, poate și ceva mai mult
50 g unt,
1 ceapă,
usturoi (după gust),
400 ml smântână,
1 legătură de mărar,
sare.

Se adaugă opționalele:

500 g ciuperci,
1 lingură de făină (numai dacă țineți morțiș)

Mai întâi o precizare: mâncarea asta e mai bună dacă veți combina bucățele de carne din toată orătania dar, dacă vreți să folosiți numai anumite părți, rețineți că pieptul singur nu merge aici (vă recomand versiunea asta), va fi mult mai bine cu pulpe, ciocanele, aripioare etc.

Așadar, presupunând că toate ingredientele au fost pregătite (curățate, spălate, tăiate…) încingeți ușor untul într-o cratiță potrivita și puneți puiul la înăbușit, împreună cu ceapa&usturoiul tocate pasta și nițică sare. Turnați din când în când cate o lingura de supă (dar dacă folosiți ciuperci, în mod normal nu vă mai trebuie alt lichid, că-și lasă ele zeama lor).

Până se frăgezește carnea și aproape cade singură de pe os, bateți smântâna cu mărarul tocat cât de mărunt (și cu 2-3 caței pisați de usturoi, dacă vreți). Turnați-o în cratiță, reglați de sare, încă doua-trei clocote, puneți capacul, stingeți focul și începeți să mestecați mămăliga, dacă n-ați făcut-o deja.

Variante? Pai în primul rand carnea mai poate fi ori prăjită, ori fiarta înainte, și atunci ceapa și usturoiul se topesc în unt singure (eventual împreună cu ciupercile), iar puiul se adaugă doar cu câteva minute înainte de smântână. La rândul lor, ciupercile pot fi călite separat și adăugate odată cu smântâna. Cât despre făină (repet, numai dacă țineți morțiș), ori se tăvălește carnea prin ea înainte de a o pune în cratiță, ori se freacă împreună cu smântâna și mărarul.

Ceva secrete? Păi cel dezvăluit de Păstorel în legătură cu sosul vi l-am spus deja aici, despre ce fel de bucăți merg mai bine am discutat, că va fi mai bun cu pui de curte vă dați și singuri seama, cel mult aș putea să vă atrag atenția că n-aveți voie să înlocuiți untul cu ulei, că nu se-mpacă absolut deloc cu smântâna (bine, probabil știați chestia asta, dar am zis că nu strica să suflu în iaurt, ca să rămân în sectorul lactate!) Și dacă vreți ca sosul să fie cât se poate de alb (nu știu de ce ar vrea cineva așa ceva, dar eu tot vă spun), atunci rețineți că trebuie să evitați prăjeala, iar ciupercile e musai să fie champignon și foc de proaspete.

Update: mai exista o variantă, absolut excelentă, pe care o uitasem și mi-a reamintit-o Geta: adăugați spre final câțiva ardei copți, desfăcuți fâșii. Extraordinar!

Poate vă interesează și:
  1. Piept de pui cu ciuperci și smântână
  2. Portofele de curcan cu ciuperci și smântână
  3. Secretul sosului moldovenesc de smântână, dezvăluit de Păstorel
  4. Ciuperci cu smântână
  5. Fileuri de pește alb cu ciuperci și smântână